Rusia a confruntat UE și SUA cu amenințarea războiului în Europa, cerând legitimarea sferelor sale de influență. Modul în care răspund la această provocare va afecta modul în care Occidentul este perceput în alte regiuni, inclusiv de către China, spune Dumitru Minzarari.
Consolidarea armatei ruse de-a lungul granițelor ucrainene efectuată în ultimele luni – similar cu o escaladare a Rusiei în aprilie – a condus la noi discuții directe între președintele american Joe Biden și omologul său rus, Vladimir Putin. Cea mai mare teamă din Occident este dacă Rusia intenționează să invadeze Ucraina. Conducerea rusă a susținut că cei peste 100.000 de soldați ai săi dislocați de-a lungul granițelor ucrainene se află pe teritoriul Rusiei, efectuează antrenamente de rutină și nu ar trebui să îngrijoreze pe nimeni. În contrast puternic, Rusia percepe potențiala desfășurare a trupelor NATO în apropierea granițelor sale ca o amenințare majoră pentru securitate. Acest lucru dezvăluie că Rusia înțelege foarte bine semnalele pe care le trimite prin adunarea unui grup militar de lovitură fără precedent la frontierele Ucrainei. Există dovezi solide că Rusia se angajează într-un joc îndrăzneț al ucrainei, folosind logica amenințării pentru a crea ambiguitate strategică cu privire la o potențială invazie militară. Scopul său este de a forța concesiile occidentale asupra Ucrainei în special și de a obține carte albă strategică în zona post-sovietică în general.
Logica amenințărilor
În urma teleconferinței din 7 decembrie desfășurată între Biden și Putin, conducerea rusă a transmis o serie de semnale care au creat mai multă claritate cu privire la intențiile Kremlinului. Forma lor a fost reflectată cu acuratețe în câteva analize publicate de Centrul Carnegie din Moscova din Rusia. Un analist rus a susținut că, dacă nu este acceptată cererea lui Putin de garanții că Ucraina nu va adera niciodată la NATO, SUA ar vedea o înfrângere militară a Ucrainei, care ar fi „o reluare deosebit de umilitoare a evenimentelor recente din Afganistan”. Un alt expert rus a sugerat că, dacă SUA nu se asigură că Ucraina implementează versiunea rusă a acordurilor de la Minsk, ar putea risca un război în Ucraina.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a confirmat că Occidentul ar trebui să accepte aceste două condiții dacă dorește să evite „întoarcerea Europei la scenariul „de coșmar” al confruntării militare”. În urma teleconferinței, ministrul adjunct de externe, Serghei Ryabkov, a reiterat ideea, afirmând că, dacă NATO refuză dreptul Rusiei de a veto extinderea ulterioară a Alianței spre est, aceasta va risca „consecințe grave” și ar duce la „propria securitate slăbită”.
Acestea sunt cele mai directe și îndrăznețe amenințări pe care Kremlinul le-a emis împotriva Occidentului de la prăbușirea URSS. Există semnale puternice că această abordare a Ucrainei este un calcul strategic, declanșat de percepția Kremlinului că atât UE, cât și SUA sunt nehotărâte. De exemplu, în discursul său din 18 noiembrie la ședința colegiului Ministerului Afacerilor Externe, Putin a observat că Rusia a reușit să creeze un sentiment de tensiune în Occident. El a continuat recomandând ca această stare de tensiune „să fie menținută cât mai mult timp posibil” și exploatată pentru a cere „garanții serioase, pe termen lung” pentru a preveni aderarea la NATO a Ucrainei și Georgiei. În urma videoconferinței lui Putin cu Biden, ministerul rus de externe și-a publicat cererile concrete de discuții privind o nouă ordine de securitate europeană. Printre aceste cereri, Rusia a cerut NATO să-și retragă angajamentul de „uși deschise” la summit-ul de la București din 2008 pentru Ucraina și Georgia.
Evaluarea riscului de război
De ce este Rusia atât de îndrăzneață să amenințe direct războiul și să confrunte Occidentul cu un ultimatum: fie să accepte un război în Europa, fie să renunțe la zona post-sovietică? Kremlinul a ajuns la concluzia că în Occident există puțin apetit de a confrunta Rusia cu Ucraina, dincolo de sancțiunile economice. Conducerea Rusiei a ajuns, de asemenea, să creadă că Occidentul este extrem de adversar față de riscuri și nu este pregătit să numească cacealma Kremlinului. Nebunia amenințărilor, referirea la „umilirea” NATO în Afganistan și interviurile cu experți ruși și străini care confirmă timiditatea strategică a Occidentului – toate acestea vorbesc despre asta. De exemplu, într-un interviu cu Timothy Colton de la Harvard în ziarul rus Izvestia în timpul recentei conferințe „Valday Club”, ziarul a subliniat ideea că Ucraina nu este importantă pentru SUA. Într-un interviu cu fostul ambasador al SUA în Rusia Michael McFaul, jurnaliştii postului de radio Echo Moskvy au subliniat că „le vindem americanilor propriile frici”.
În condițiile actuale, riscul unei invazii masive convenționale rusești în Ucraina este foarte mic. Rusia nu este încă pregătită pentru o despărțire totală de Occident, asemănătoare cu cea pe care a avut-o URSS, care ar fi foarte probabil dacă ar ataca Ucraina. Prin urmare, întrebarea dacă Rusia va ataca Ucraina nu este utilă pentru planificarea strategică. În schimb, pentru un angajament mai eficient al Rusiei, UE și SUA ar trebui să se întrebe „Ce acțiuni, cu excepția renunțării la suveranitatea Ucrainei, ar trebui luate pentru a reduce riscul unui război convențional?”
Răspuns la amenințările Rusiei
Există trei obiective strategice pe care UE și SUA ar trebui să le urmărească și să le consolideze. Toate provin dintr-un raționament eficient al diplomației de criză. În primul rând, este necesar să semnalăm o hotărâre puternică de a impune costuri mari Rusiei, acolo unde este vulnerabilă. În al doilea rând, este necesar să facem aceste semnale credibile. În al treilea rând, trebuie să se angajeze într-o diplomație intensă pentru a dezvălui că cererile Rusiei nu sunt legate de preocupările sale reale de securitate. Cea mai mare vulnerabilitate a Rusiei este costurile militare mari ale unei invazii. Furnizarea de echipament de apărare Ucrainei, desfășurarea de instructori și chiar de mici unități militare pentru exerciții comune cu trupele Ucrainei în vecinătatea liniei de contact din Donbas și lângă Crimeea – pe bază de rotație – ar servi ca o obstrucție pasivă pentru potențialele atacuri rusești. Acestea sunt cele mai eficiente instrumente de descurajare, care ar întări foarte mult credibilitatea hotărârii UE și SUA din perspectiva Rusiei. În cele din urmă, UE și SUA ar trebui să se confrunte cu manipularea de către Rusia a conceptului de „securitate indivizibilă”, care este un element major al campaniei sale internaționale de propagandă. Pentru a contracara abordarea legalistă și agenda ascunsă a Rusiei, ei ar trebui să sugereze și să discute propuneri alternative, de exemplu pactul de neagresiune sau o paritate de forțe în zonele de frontieră. Occidentul nu ar trebui să ignore că răspunsul său la amenințarea de război a Rusiei va afecta probabil modul în care alți actori internaționali – de exemplu China – își văd hotărârea de a răspunde provocărilor comparabile din alte regiuni.
Acest text a fost publicat și de fairobserver.com.